Întrebare: Sunt multe cărți, reportaje, articole și mărturii, dar totuși se pare că sfinții noștri sunt într-un fel de con de umbră. Întrebarea este: cum să-i cinstim?

Părintele Stareț Gavriil:

Conul acesta de umbră are două aspecte. Unul ce ține de societate, adică din punct de vedere al învățământului, unde trebuie să cunoască tinerii de astăzi ce s-a întâmplat în perioada comunistă. Al doilea aspect – ceea ce ține de conul de umbră este, din păcate, nepăsarea și neatenția noastră sufetească față de ce s-a întâmplat în această perioadă comunistă. E adevărat, acum, și instituția statului, guvernul, Ministerul Învățământului au și ei o vină, dar nu în totalitate. Adică, ce te împiedică pe tine, omule, în situația în care, mai ales că acum ai un acces la informație extraordinar de mare, cum n-a mai fost niciodată, să cunoști mai multe despre această perioadă comunistă? Se pare că știrile actuale, care sunt organizate și difuzate într-o disciplină excepțional de inteligentă, care să acapareze atenția oamenilor, practic fură atenția sufletească a omului de a căuta partea de hrană spirituală, partea de hrană a sufletului, raportată la ce s-a întâmplat în perioada comunistă. Deci eu zic să insistăm mai mult pe cea de-a doua parte, a ceea ce ține de noi, pentru că, cât ține de stat sau de instituțiile statului, nu ar trebui să avem așteptări prea mari, pentru că nu se poate, dar în ceea ce ne privește, aici într-adevăr trebuie să fim foarte atenți și să lucrăm cu foarte multă acrivie de a-i face conoscuți pe acești sfinți mucenici. Cei care cunosc deja detalii vis-a-vis de ce s-a întâmplat în perioda comunistă, dar și cei care află, sunt datori să spună și altora ce s-a întâmplat atunci.

Întrebare: Puteți să spuneți un cuvânt despre Sfântul Părinte Justin? Știu că despre astfel de sfinți se pot scrie și se scriu cărți. Dar dacă ar fi să spuneți câteva cuvinte despre el?

Părintele Stareț Gavriil:

Sfinții sunt numiți în deplinătatea cuvântului și părinți pentru că dețin în sufletele lor această harismă a Duhului Sfânt, de povățuitori ai sufletelor oamenilor, care au grijă de aceste suflete sub toate aspectele: atât ce ține din punct de vedere material, ca hrană, dar mai ales din punct de vedere spiritual. Părintele Justin a întrunit tot. Ceea ce s-a întâmplat în perioada vieții părintelui la Mănăstirea Petru Vodă, și este o continuitate și astăzi, arată concret acest aspect și anume faptul că de exemplu, masa era la dispoziția fiecărui credincios din momentul în care intra în mănăstire. Nu exista un program al mesei în această mănăstire Petru Vodă, respectiv 12 amiaza – 6 seara, iar dacă n-ai nemerit la aceaste ore, pleci flămând.
Din punctul de vedere personal al Părintelui, acest aspect nu exista. Deci credincioșii care veneau la această mânăstire și căutau povățuirea Părintelui Justin, mergeau mai întâi la masă, indiferent la ce oră intrau în mănăstire, că era vorba de ora de dimineață, că era vorba de ora de seară. Mi-aduc aminte că trapeza în general se închidea pe la ora 9-10 seara, iar de la 10 până la 12 mai sunt 2 ore. La 12 se începea slujba, cu Miezonoptica, cu Utrenia și după aceea cu Sfânta Liturghie. Deci un aspect care este cam rar întâlnit în cazul mânăstirilor din România iar cel spiritual, cel duhovnicesc, când vorbim de această harismă de părinte, cred că Părintele Justin a avut deplin, împlinit în sufletul lui cuvântul Mântuitorului care spunea: “Luați seama la Mine că sunt blând și smerit cu inima“. Părintele Justin a împlinit deplin aceste cuvinte ale Mântuitorului și a fost un mare mângăietor, un mare povățuitor, un mare îndrumător al sufletelor tuturor românilor și îl pot numi fără nicio ezitare Părintele Neamului Românesc.

Întrebare: Aș dori să vă întreb dacă puteți spune un cuvânt despre domnul Constantin Tache Rodas pentru că l-ați cunoscut bine.

Părintele Stareț Gavriil:

Nu există nicio îndoială raportat la faptul că Bădia Tache, așa cum îi spunea marea majoritate din cei care ne-a rânduit Dumnezeu să-i fim aproape că altfel n-aveam cum să-l cunoaștem și să fim aproape dacă nu ne rânduia Dumnezeu – sau Constantin Rodas, nu am nicio îndoială că este un sfânt.

De ce spun lucrul acesta? Pentru că omul care-și dorește mult să aibă o relație profundă cu Dumnezeu, bazată pe o lucrare lăuntrică și care se străduiește cu mulțimea de păcate și de patimi pe care le avem cu toții în suflet, să dobândească acest har al pocăinței față de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, are această posibilitate să cunoască sufletește diferența dintre un om cu viață sfântă și un om virtuos, un om credincios, un om bun. Dar totuși este o diferență între cei doi. Și atunci Bădia Tache nu era chiar atât de greu de identificat că este un om cu viață sfântă. Deci nu era deloc greu de identificat pentru că prezența sa sufletească avea un plus de viață. El ne arăta că trăiește dar era mult mai mult decât atât pentru că era o prezență a Harului în sufletul lui care te încredința prin modul cum te privea, prin modul cum îți vorbea, prin modul cum îți descoperea anumite lucruri fără să le știe nimeni, decât doar tu și Dumnezeu. Iar el când ți le descoperea, ți le descoperea așa, într-un spirit de glumă. Ți le spunea din mers. Tu îți dădeai seama de cele mai multe ori după mult timp de ceea ce ți-a spus. Își făcuse un dușman foarte mare vis-a-vis de mândrie. Nici nu discuta cu așa ceva de aceea el ne și spunea la un moment că el nu a vrut să scrie nimic pentru că a vrut să se ferească de această patimă a mândriei și de aceea avea acest comportament foarte, foarte bine camuflat ca să zic așa, într-o smerenie deosebită. Ceea ce iarăși cântărește foarte mult – ce stare sufletească aveai tu în momentul acela, al acelui contact sufletesc cu Bădia Tache.
Starea sufletească era clar una cu totul și totul deosebită de fiecare dată pentru oricine se întâlnea cu Bădia Tache și asta era încă o încredințare a faptului că era un om cu viață sfântă. Ceea ce este astăzi iarăși fără nicio îndoială, că este sfânt – de ce? Pentru că și-a cunoscut sfârșitul dinainte. I-a rânduit Dumnezeu plecarea din această viață pământească într-o zi de mare praznic. Este vorba de 21 noiembrie, sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Asta nu înseamnă că ceilalți sfinți mucenici din închisorile comuniste, dacă n-au plecat în această zi nu sunt sfinți. Nici pe departe. Dar pentru specificul sufletesc al lui Bădia Tache, Dumnezeu a rânduit să plece în această zi pentru că el a iubit-o foarte mult pe Maica Domnului și din partea căreia a avut un enorm ajutor în toată această perioadă a detenției de când a început-o el, de la vârsta adolescenței și până în 1989, când de acolo s-au încheiat urmăririle securiștilor și bineînțeles, alte provocări ale vieții după acest an 1989, l-au îndemnat și a rămas constant legat de Maica Domnului să se roage și întotdeauna a primit ajutorul ei. Iată că pe acest calapod de iubire enormă față de Maica Domnului, Dumnezeu a rânduit ca să plece în această zi deosebită închinată Maicii Domnului. El este un alt suflet din această mulțime de sfinți mucenici din închisorile comuniste care prin darul Lui Dumnezeu, au atins niște părți sufletești, nu numai în ceea ce mă privește, ci în cazul multora, din cei care l-au cunoscut și care au creat niște transformări la nivel sufletesc, adică niște certitudini deosebite în ceea ce privește purtarea de grijă a Lui Dumnezeu față de noi, cei care suntem astăzi și care am avut această posibilitate să-i cunoaștem pe ei. Ei la rândul lor să se roage pentru noi, să fie alături de noi, să ne încurajeze în aceste încercări și stângăcii pe care le-am avut și le avem în continuare raportat la viața duhovnicească și care evident contează foarte mult când ai un astfel de exemplu care a trecut prin ce a trecut adică un iad cumplit al încercărilor din perioada comunistă să-ți spună doar o frază în ceea ce privește lucrarea lăuntrică dar nu cu multe detalii și întotdeauna însoțită cu multă bucurie, cu o stare de foarte multă bucurie și foarte multă bună voire.

Te încuraja și te ajuta să fii mai motivat în ceea ce te privește în lucrarea aceasta launtrică de rugăciune, de pocăință față de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, față de Maica Domnului. Practic ei contribuiau și au contribuit fiecare în parte, personal, așa cum a fost dat fiecăruia să-i cunoască pe ceilalți sfinți mucenici, contribuiau enorm la această creștere sufletească, în ceea ce privește viața duhovnicească. Si iarăși, ăsta este încă un argument a ceea ce reprezintă sfințenia acestui om cu totul si cu totul deosebit, Constantin Rodas.

Întrebare: Dacă puteți în final să îmi spuneți ceea ce mi-ați zis înainte de a porni telefonul, ca și misiune a neamului românesc, ceea ce spuneau Sfinții Justin și Arsenie Papacioc.

Părintele Stareț Gavriil:

Da, legat de Părintele Justin, am fost la un moment dat la spovedit și se întâmplase un eveniment atunci în perioada respectivă, în societatea asta în care trăim și la un moment dat am atins subiectul acestor generații de tineri care sunt cum sunt, cei de astăzi. Eu personal am avut o stare sufletească destul de grea și de neîncrezătoare în ceea ce privește viitorul acestei țări din punct de vedere al misiunii credinței pe care o avem de 2000 de ani, credința ortodoxă. Eram așa destul de zdruncinat și am spus Parintelui: “Părinte, ce ne facem? Că suntem praf. Sfinția voastră și ceilalți care ați trecut prin ce-ați trecut, ați suferit enorm, sunteți astăzi sprijin și stâlp sufletesc pentru fiecare dintre noi dar după ce nu o să mai fiți, ce ne facem? Pentru că noi suntem cum suntem și nu ne este așa de greu să ne privim și să vedem cine suntem, adică nu e așa de greu. Suntem praf, suntem sufletește pe nicăieri și cum mai putem vorbi de un viitor, de o misiune a acestui neam românesc față și de alte neamuri într-un context foarte dificil de viitor în ceea ce privește credința în Dumnezeu?” Și Părintele mi-a spus foarte repede, deci nu a stat pe gânduri, mi-a răspuns așa dintr-o bucată, mi-a spus: “Măi, vin măi din spate măi, vin tineri măi, se vor naște măi, se vor naște, vin tineri din spate” și nu am mai putut să spun nimic.
Iar legat de Părintele Arsenie Papacioc, un alt mare duhovnic și un alt părinte al neamului românesc, spunea așa: “eu nu am nicio îndoială într-o misiune pe care poporul român o va avea de mărturisire a acestei credințe pe care noi am păstrat-o cu preț foarte scump de sânge în închisorile comuniste“.
Spunea, nu pentru că această țară are un Ștefan cel Mare, un Mihai Viteazul, de care spunea Sfinția Sa că “nu am nicio indoiala că sunt sfinți în impărăția Lui Dumnezeu. Și eu cred că acest neam va avea o misiune deosebită pentru că nu a uitat glasul clopotelor.“

Întrebare: Voiam să vă întreb dacă există un cont bancar în care lumea poate să doneze bani pentru ajutorul ansamblului monahal.

Părintele Stareț Gavriil:

Da, există, există. Este la Banca Comercială Română – BCR. Contul este următorul:
RO45RNCB0005021158770001. Este contul în Lei (RON).

Întrebare: Există și un site?

Părintele Stareț Gavriil:

Da, există și un site pe care l-am reactivat după cațiva ani în care nu am reușit să ne ocupăm de el.
Urmează să vă dau detaliile legate de adresă și de email-ul pe care îl are acest site.

Întrebare: Când povesteați acum pe final despre Sfântul Părinte Justin, este acel video pe Youtube, cred că de la 13 Septembrie 2011 – Acatistul Sfinților Închisorilor, în care la Osuarul monument se citește acatistul închinat Sfinților Mucenici în care Sfântul Părinte Justin citește primele 2 icoase. Sunteți și Dumneavoastră acolo. De fiecare dată, eu când nu citesc acatistul acasă, uneori când apuc, îl ascult in mașină sau la muncă, pun căștile. Și de fiecare dată vă zic, de când l-am auzit prima dată, îmi vine gândul: un sfânt care citește un acatist către sfinți, sfinți ca să zic din aceeași generație. Da, exact acesta este gândul, de fiecare dată.

Părintele Stareț Gavriil:

Așa este, așa este, așa este.

Întrebare: Și mi se pare minunat pentru că cel puțin pentru mine e unic, e ceva special, dar nu pot spune în cuvinte.

Părintele Stareț Gavriil:
Sfinții au trăit într-un veșmânt cu totul și cu totul deosebit și foarte strălucitor al smereniei. Și evident că această virtute, acest aspect îi scotea foarte mult în evidență că sunt într-adevăr oameni cu viață sfântă și că au avut harisme deosebite de la Duhul Sfânt primite pentru încercările mari prin care au trecut și pe care le-au răbdat păstrându-și credința neatinsă în Dumnezeu și având aceste încercări, toate, cumulate cu rugăciunea și cu tot ce înseamnă nevoința personală, i-au ajutat să ajungă la această stare de smerenie cu totul și cu totul deosebită. Și într-adevăr asta s-a văzut la unison în ceea ce privește pe toți cei care au supraviețuit din închisorile comuniste.

Încheiere: Vă mulțumesc tare mult. Acestea au fost întrebările de pe foaie. Dacă aș putea să vă mulțumesc aș face-o, dar chiar simt că nu pot pentru că e mai presus decât rațional și nădăjduiesc cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al Maicii Domnului și al Sfinților că aceste cuvinte vor fi pe site. Măcar un om dacă ar fi ajutat de acest site sau ceea ce conține site-ul, eu aș fi foarte foarte bucuros.

Părintele Stareț Gavriil:

Să vă dăruiască Dumnezeu și Maica Domnului Har mult, venit și din rugăciunile acestor sfinți din închisorile comuniste, și mai ales acestor părinți de care am vorbit până acum, suflete deosebite și pe lângă acest lucru să nu aveți nicio îndoială că sunteți încadrați în această pronie a Lui Dumnezeu, cum de altfel toți suntem încadrați în această pronie a Lui Dumnezeu. Vei face cunoscuți pe acești sfinți mucenici din închisorile comuniste. Mi-amintesc de o mărturie a unui medic care a fost foarte apropiat de un alt mare sfânt din închisoarea din Aiud, pe nume Ieroschimonahul Daniil – Sandu Tudor numele civil. După revoluție, acolo unde se făceau întâlniri vis-a-vis de ceva troițe care erau ridicate în memoria celor care au murit în diferite locuri, acest medic care a supraviețuit din închisoarea din Aiud, a avut o discuție cu un alt fost deținut politic pe nume Roman, domnul Roman, care era de loc din Arad. I-a spus că a avut de trei ori vis cu părintele Daniil în care de fiecare dată a apărut într-o lumină foarte strălucitoare și în ultima descoperire pe care a avut-o, părintele Daniil i-a spus așa: “îi binecuvântez pe toți acei care se străduiesc să scoată adevărul la lumină“.

De aceea consider totuși, chiar dacă o parte dintre românii noștri care încă nu cunosc ce s-a întâmplat în perioada comunistă, nu am îndoială că vor ajunge să-i cunoască pe acești mucenici pentru că e mult sânge care a curs în perioada aceasta. Acest sânge are multă trecere în fața Mântuitorului și va fi o pronie deosebită ca toți românii sa cunoască acest trecut istoric și cumva să ne reactivăm această credință pe care o avem în Dumnezeu și în această misiune pe care ne-a dăruit-o, raportată la acest trecut istoric enorm de mare și de strălucitor în ceea ce ne privește ca Biserică Ortodoxă și pe lângă aspectul acesta, iarăși trebuie să avem această nădejde în rugăciunile neîncetate pe care acești sfinți mucenici le fac în fața tronului Sfintei Treimi impreună cu Maica Domnului, pentru fiecare dintre noi și să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru această deosebită purtare de grijă tot timpul și Preacuratei Sale Maici pentru că iată, din jertfa, din răstignirea și suferința acestor sfinți mucenici din perioada comunistă, sfinți români, noi să primim astăzi aceste mângâieri și această încredințare deosebită care ne arată că Dumnezeu este cu noi așa cum este și cântarea – “cu noi este Dumnezeu” și de care avem foarte multă nevoie să ne întărim în aceste zile pe care le trăim și să ducem și noi mai departe această ștafetă de mărturisire a credinței cum au făcut-o și sfinții mucenici.

Doamne ajută! Vă rog să binecuvântați.

Părintele Stareț Gavriil:

Să fiți binecuvântați. Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți, fiecare suflet al familiei și cu tot neamul românesc. Iar Preacurata Sa Maică, Născătoare de Dumnezeu, să vă acopere cu Sfântul ei Acoperământ, iar sfinții mucenici din închisorile comuniste să vă ocrotească cu sfintele lor rugăciuni toată viața către împărăția Lui Dumnezeu.