Cu fiecare zi ce trecea Valeriu se apropia de moarte. În ultimele luni de viaţă a fost vioi, bucuros, a scris poezii şi ne-a vorbit cu însufleţire. Se sedimentaseră în el toate ideile din trecut şi formaseră o viziune închegată despre Biserică, lume şi viaţă.
În ziua de prăznuire a Întâmpinării Domnului din 1952 ne-a chemat pe mine şi pe Gheorghe şi ne-a spus:
– Doresc mult să slujim Domnului întru totul şi întru toate. Suntem fiii Bisericii şi nu ne vom despărţi de ea. Se deschide o eră nouă în lume, care trebuie umplută de duh, idei şi activități creştine. Creştinismul reînvie, dar sarcinile creştinilor sunt mari. Este vremea unui nou apostolat. De pe Golgota ne spune Domnul că oamenii sunt liberi şi sunt chemați la adevăr prin jertfă. Dar până la jertfă avem credința, pocăința, lupta, îndrăzneala, înfruntarea duşmanilor, însuflețirea oamenilor, vestirea Evangheliei la cei săraci şi oropsiți, propovăduirea Fericirilor şi a Împărației lui Dumnezeu – toate acestea şi altele sunt virtuți şi metode pe care le descoperim în viața şi învățătura Domnului.Împărația lui Dumnezeu, dacă nu începe acum, nu va exista nici eshatologic; de fapt ea a început cu Hristos şi se continuă prin lucrarea Duhului Sfânt. Există o unitate si continuitate în lume şi în viaţă, deci să nu părăsim nici un plan al existenței noastre, ci prin toate, în toate să fim creştini. Duşmanii sunt mulți, dinafară si dinlăuntru, dar să nu uităm că lupta noastră este cu domniile şi stăpâniile întunericului. Lumea secolului nostru nu are nicăieri o înfățişare creştină. Structura sufletească a omului “civilizat” este lipsită de Dumnezeu. Biserica nu are putere.Sunt deci de înfruntat forțe uriaşe, apocaliptice. Trebuie nebunia lui Hristos pentru a reîncreştina lumea. Însăși formele civilizației trebuie revăzute, căci oamenii au pierdut şi măsura şi ținta. Aici noi am redescoperit pe Hristos, Biserica si creştinătatea. Cred că e necesar să ne legăm a fi slujitorii lui Hristos şi ai oamenilor. Nu putem să ne mulțumim cu puțin, trebuie să năzuim totul în Hristos şi El va împlini toate prin cei ce-I slujesc. Purtăm în noi o experiență atât de amarnică, încât am fost umpluți cu lumină. M-am rugat îndelung înainte de a vă vorbi şi cred că Dumnezeu m-a îndemnat și m-a luminat… Vă rog deci să-mi spuneti dacă vreți să ne legăm să-L slujim pe Hristos în forma care aici ni s-a descoperit. Modul de organizare va veni în timp. E loc şi pentru celibi şi pentru căsătoriți. Nu avem de la cine lua binecuvântare, dar o cerem de Sus. Să ne rugăm împreună în această zi, ca o făgăduință făcută Domnului.
Valeriu rostea cuvintele limpede şi liniştit, încât lăsa impresia că nu din el, ci de la Hristos veneau îndrăzneala şi puterea cu care vorbea. Prevăzători datorită conjuncturii din temniță, am făcut împreună o foarte scurtă rugăciune, prin care am pecetluit pe Hristos în sufletele noastre şi peste viața noastră toată.
Am fost trei! Dintre ei am rămas în viaţă numai eu, căci Valeriu şi Gheorghe s-au mutat la ceruri. Port această uriaşă şi sfântă povară. Cred că am trăit numai pentru că Dumnezeu are un rost cu mine ca slujitor al Lui. Sunt conştient şi responsabil pentru ceea ce scriu aici. Sunt în deplină pace sufletească, lucid mintal, lipsit de patimi şi orgolii, smuls din teroare şi panică, încât pot mărturisi fără nici o umbră de modificare a realității.
Mă rog fierbinte lui Dumnezeu să-mi ajute şi rog pe oameni să se oprească o clipă din iureșul amețitor al vieții şi să cugete mai adânc la rostul lor.
0 Comments