Agatanghel sau Sfârşitul omului. Proorocie pentru şapte sute de ani despre politiceştile treburi din Europa, aşa se numea cartea care circula în anii aceia în închisoarea Aiud. Eram tot cu Anghel Papacioc în celulă când ne-a parvenit şi nouă. Domnul Trifan o citise şi i-o aducea lui Anghel. Această proorocie stârnise multe discuții printre legionarii închişi. În prefață, Ion Popescul, primar din Ploieşti, spunea că a tradus-o la 1903 după o ediție franceză tradusă la rândul ei în secolele XV-XVI după originalul grecesc. Lucrarea era scrisă de un monah care trăise în insula Rodos, pe nume Agatanghel, şi avusese descoperirea în anul 1272-73.

După eliberare (1964) am căutat-o prin toate bibliotecile şi n-am găsit-o. Am fost şi la părintele Arsenie Papacioc şi l-am întrebat despre ea. A avut-o scrisă cu litere chirilice, dar nu mai ştia ce s-a întâmplat cu ea.

Iată ce cuprindea această carte. Unele descoperiri erau mai încifrate şi se refereau la perioada renaşterii, prezentată ca un început de apocalips, timp în care oamenii se vor întoarce la slujirea antropocentristă, care avea să ducă la înălţarea rațiunii omeneşti ca obiect de adorație. Anul în care urma să se ajungă la acest stadiu de decădere era 1789, anul revoluției franceze. Se vorbea despre revoluțiile din 1830 şi 1848, arătând descompunerea unor împărății, despre constituirea statelor naţionale în 1920 şi făcea o referire precisă cu privire la ţara noastră care mi-a rămas bine în memorie. Am verificat-o cu părintele Arsenie şi cu Popa Aurel din Decea, județul Alba:

„În vremea aceasta în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, Ţara de la Gurile Dunării, numită şi Ţara Lupului (poate de la steagul Dacilor, n. a.) va apare omului încins cu sabie de Arhanghel, care va face o organizație numită Legheon. Membrii acestei organizații vor fi prigoniți de capul statului, vor fi închişi şi ucişi la răspântii de drumuri şi mulţi vor fugi peste hotare prigoniţi şi de <poporul duşman lui Dumnezeu>.

În timpul acesta Ţara Vulturului (Germania) va face un război cu Ţara Ursului (URSS) şi în prima parte a războiului Vulturul va fi biruitor. Dar când va fi aproape de inima Ursului, acesta va primi ajutor de la o <Fiară de peste ape> şi Vulturul va fi înfrânt. Și inima lui va fi împărţită în patru (Berlinul). Şi în timp ce Ursul va înainta spre inima Vulturului, toate cetățile Ursului vor striga: <Pace! Pace! Pace!>. Şi tot poporul acesta din ţara de pe Carpați va cădea în grea robie şi mulţi vor pieri. Dar Maica Domnului şi Sfântul Ioan vor aduna în Potire sângele lor şi se vor înfățișa cu el înaintea Tronului Fiului Său. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Ei, cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoşi afară din temniţe. Şi după o vreme rana Vulturului se va vindeca. Dar ultima bătălie împotriva <lupilor îmbrăcați în piei de oaie> (comunişti democrați, n. a.) se va da în Ţara Sciților (Basarabia-Ucraina?) şi atunci aceştia vor fi înfrânţi şi va fi vai de tine <om de roşu>. Şi după aceasta va porni de pe crestele acestei ţări de pe Carpaţi o acţiune de reîncreştinare a tuturor neamurilor. Analizând cele spuse de monahul Agatanghel la 1273, putem verifica punct cu punct faptele care deja s-au împlinit, până în 1973, adică de-a lungul celor 700 (șapte sute) de ani, cât anunță dintru început proorocul. Noi, cei scoşi din închisori în 1964, suntem obiectul acestei minuni, cutremurându-ne de grija Maicii Domnului şi a Sfântului Ioan pentru neamul nostru şi înfiorându-ne de cele ce se vor întâmpla „omului roşu”. Rămâne în afara celor 700 de ani să se împlinească înfrângerea comunismului şi acţiunea de reîncreştinare a neamurilor. O proorocie mai recentă a fost făcută de Victor Puiu Gârcineanu: „Pe drumul întoarcerii către Dumnezeu, neamurile ne vor găsi învăţători” (Din lumea legionară). La 1273 primele voievodate româneşti apăreau în istorie ca expresie politică a creştinismului românesc şi Dumnezeu anunța prin proorocul său misiunea neamului românesc: de mărturisitor şi apărător al adevărului de viață spirituală pe care Hristos l-a lăsat moştenire tuturor neamurilor în Biserica Sa.

Corneliu Zelea Codreanu nu cunoştea această proorocie când a întemeiat Mişcarea Legionară. Dar prin toate actele lui de gândire, de mărturisire şi de realizare, el se găseşte în această viziune împreună cu Legiunea pusă sub patronajul Arhanghelului Mihail. De aceea Mişcarea Legionară nu poate fi înţeleasă decât în viziune teologică. Orice judecată în afara acestei viziuni este pândită de greşeala de a se fi împotrivit lucrării dumnezeieşti.

„Dacă lucrarea aceasta este de la oameni ea se va risipi, dar dacă este de la Dumnezeu luaţi aminte ca nu cumva să vă aflați că sunteţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu”, le-a zis Gamaliil membrilor sinedriului care voiau să-i osândească pe Sfinţii Apostoli. Aceste cuvinte pot fi spuse și actualilor prigonitori ai mărturisitorilor lui Hristos organizați ca,,expresie politică a ortodoxiei româneşti”, cum conchide Nae Ionescu.

Sursa:

Imn pentru crucea purtată – Virgil Maxim, paginile 118-119, Editura Babel – ediția a 3-a, Bacău, 2012