Întrebare: Am citit că se ține în fiecare un simpozion de martirologie.

Părintele Stareț Gavriil:

Exact, care anul acesta a ajuns la ediția a IX-a.

Întrebare: Se poate participa și online?

Părintele Stareț Gavriil:

Da, da, anul acesta (anul interviului 2023) și anul trecut și acum doi an datorită pandemiei s-a participat online.

Întrebare: Mai sunt și alte astfel de evenimente, conferințe?

Părintele Stareț Gavriil:

Nu, în ceea ce privește acest loc, nu, dar în extensie, în alte locuri sunt.

Întrebare: Un lucru pe care aș dori să-l menționez pe site este inclusiv faptul că cei care vin aici la Aiud la Sfânta Mănăstire și la Osuarul Monumentul Calvarul Aiudului pot lua inclusiv ulei de la candela Maicii Domnului și unde sunt și Sfintele Moaște. Este un program stabilit sau lumea dacă sună la acest număr de telefon (0743429384), e suficient?

Părintele Stareț Gavriil:

Da, noi avem rânduiala de rugăciune, de slujbe începând de dimineață cu 9 – 9:30 iar până seara, până la 19-20 poarta este deschisă și oamenii pot apela la acel număr de telefon pe care îl avem acolo afișat pe ușa de la monument și părintele care se ocupă cu această ascultare va veni și va deschide și va da untdelemnul.

Întrebare: Spuneați ca în fiecare zi pomeniți la Sfânta  Liturghie pe martirii și mărturistorii din temnițele comuniste. Pot să întreb cam câți sunt?

Părintele Stareț Gavriil:

Din statistica pe care o știm că o avem la primăria din Aiud, raportată la persoane care au decedat în această perioadă de timp 1948-1964, deci doar statistica din primărie, dacă nu mă înșel, face referire la un număr de 400 și ceva aproape 500 de decese consemnate la primăria din Aiud. Aceste decese pot fi mai multe pentru că nu s-au consemnat toate, având în vedere ce oameni au fost închiși și cu cât era mai mare și mai puternic din punct de vedere sufletesc, spiritual și mai ales pregătit intelectual, cu atât era mai mușamalizat decesul și bineînțeles locul unde a fost aruncat. Nu a fost îngropat, nu se făceau slujbe.

Ne spunea părintele Justin că în timpul zilei veneau deținuți la drept comun și săpau cu sapa în coastă, așa zisă groapă – nu se poate numi groapă cea care o sapi cu sapa într-o coastă și începând de la ora 11 seara erau aduse acele trupuri de care vă spuneam la început, pe care le-au văzut o parte din cei care sunt nouă apropiați aici la mănăstire – sunt un domn și o doamnă. Erau puși grămadă unul peste altul în această căruță și ne spunea părintele Justin că nu exista să iasă un trup din penitenciar deși era scos de la morgă fără să fie înțepat în inimă cu o suliță de inox, asta ca să fie sigur că sunt morți.

Venea acea căruță din dreptul gării, venea paralel pe această coastă, era un drum ușor, făcut pentru căruță și trupurile se aruncau unu peste altul în așa zisa groapă. După aceea se arunca acel pământ puțin peste ei. Se formau movile din acele trupuri. În vârful movilei se punea un băț ca să se știe că acolo au fost îngropați bandiții neamului românesc.

Nu se punea Sfânta Cruce. Spunea părintele Justin, în umătoarele zile, câinii, pisicile, ciorile mai veneau și mai mâncau din trupurile lor, ce mai găseau.

De aceea trupurile lor când au fost găsite în decursul anilor de care vă spuneam, au fost găsite la adâncimi mici, cel puțin cele din partea de sus de la blocuri, deși Ceaușescu, practic – ăsta a fost interesul lui, să sape pământul și s-arunce încă o dată pământ peste trupurile acestora care au fost aruncați pe Râpa Robilor.

Cu toate acestea, au fost găsiți la adâncimi de 50 cm, 60 cm, 70 cm. Deci asta denotă faptul că într-adevăr au fost îngropați așa cum ne spunea Părintele Justin.

Întrebare: Știți cumva, dacă sunt și alte demesuri spre canonizare în afară de cele știute? Știu în 2025 vor fi…

Părintele Stareț Gavriil:

Da, 12 sfinți propuși.

Întrebare: Acesta este primul pas?

Părintele Stareț Gavriil:

Acesta este primul pas.

Întrebare: Cum putem aduce în viața noastră duhovnicească, mai ales a tinerilor, învățătura sfinților mucenici și mărturisitori?

Părintele Stareț Gavriil:

Da, e un context foarte dificil. Asta este realitatea. De ce spun lucrul ăsta? Din păcate, mediul acesta al învățământului din România lasă foarte mult de dorit în această privință. Din punct de vedere istoric, adică cel puțin în manualul de istorie pe care îl avem în anii pe care îi parcurge un elev în școală, nu are stipulat cu multe amănunte ceea ce s-a întâmplat în perioada comunistă. Au apărut ulterior niște manuale alternative care într-adevăr se ocupă special de această temă a comunismului, dar și aceste manuale alternative, dacă profesorul de istorie le acceptă bine, dacă nu, nu. Deci practic în școală nu avem un acces la informație istorică așa cum ar trebui și cum este firesc să aibă un popor, nu? Dacă trăim într-o democrație și mai ales că România a trecut printr-o suferință enormă în perioada comunistă și mai ales că am avut și un parlament al României care a condamnat comunismul. Totuși ar fi trebuit să avem un acces la informație mult mai consistent și mult mai actualizat vis-a-vis de ce s-a întâmplat în perioada comunistă, cu multe detalii – sunt slavă Domnului foarte multe detalii și în dosare dar din păcate, nu. Biserica face tot ce îi stă în putință prin profesorii de religie, prin preoți, prin misiunea pe care o fac preoții în parohie la Sfânta Liturghie de Duminică și predica care se spune Duminica, fac tot ce le stă în putință ca să prezinte credincioșilor și nu numai lor, ci și copilor pe care îi au, ceea ce s-a întâmplat în perioada comunistă. Locurile cum este Aiudul, Poarta Albă, Târgu-Ocna, Baia Sprie și unde mai avem, lângă Poarta Albă, la Periprava – sunt niște locuri care îți indică, că acolo s-a întâmplat ceva și omul trebuie să aibă interes să caute.

Acum, tinerii au nevoie și de ajutorul părinților. Degeaba punem noi așa numai pe umerii lor, că trebuie să știe, trebuie să vadă, trebuie să cunoască. E adevărat, au acum și un acces la informație mai multă cu ajutorul telefonului și al internetului dar totuși trebuie cineva mai matur care să ordoneze această informație și s-o prezinte într-un mod mai coerent și în deplinătatea profunzimii spirituale pentru că e posibil ca un tânăr să citească detalii legate de ce s-a întâmplat în perioada comunistă și chiar să nu  înțeleagă, deși el crede că le poate înțelege. De aceea rămâne cumva și în responsabilitatea părinților ca să le spună tinerilor, copiilor lor, ce s-a întâmplat în această perioadă pentru că, știm, era un dicton arhicunoscut pe care Nicola Iorga l-a activat și a spus cine nu-și cunoaște istoria, riscă să și repete – e vorba de un istoric francez și cred că asta se va întâmpla și cu noi, dacă nu aplicăm acest aspect. Iar tinerii, ca și imbold, ca și motivație de a cunoație ce s-a întâmplat în perioada comunistă trebuie să-și facă ei o valoare personală a ceea ce văd ei in lume, la ce au ei acces și să recunoască sincer, ceea ce le oferă societatea de astăzi, cât de satisfacător sufletește le este lor ceea ce oferă societatea de astăzi. Înclin să cred că nu este deloc satisfăcător iar ei trebuie să fie sinceri cu acest aspect și dacă sunt sinceri atunci li se va naște această dorință de a ști mai mult, de a avea mai mult, de a se hrăni mai mult sufletește în această viață pământească pe care totuși o trăim cu un scop. Trebuie să avem această dorință dar această dorință nu se poate naște dacă tu nu ai ceva cu care să faci diferența. Atât timp cât tânărul consideră că societatea de astăzi oferă tot ce are nevoie, n-are nicio șansă să cunoască ce s-a întâmplat în perioada comunistă. Dacă vor fi și tineri care vor constata sufletește că ceea ce oferă societatea de astăzi nu este suficient, cu siguranță vor avea dorință aceasta de a cunoaște mai mult și ceea ce s-a întâmplat în perioada comunistă le va oferi posibilitatea de a se hrăni sufletește deplin. Să nu mai spun de faptul că perioada comunistă raportată la detenție nu a avut doar oameni maturi închiși. Există mărturii în dosare la CNSAS că vârsta cea mai mică de om, care aparține unui copil, a fost de 9 ani, un copil de 9 ani. Si nu a fost singurul care a fost închis la Târgușor. Acolo a fost închisoare destinată copiilor și dacă vorbim de copii începând de la vârsta de 9 ani care au fost închiși, aspectul ăsta este un aspect zic eu destul de forte, care să atragă atenția tinerilor de astăzi și să cunoască măcar pe linia aceasta a vârstei lor ce s-a întâmplat cu tinerii din perioada comunistă, de ce au fost închiși, care a fost motivul, cât au fost închiși, ce au făcut după ce au ieșit din închisoare. Ar fi foarte important să cunoască aceste exemple pentru că ele sunt cu adevărat cele reale de care au ei nevoie în această viață și nu cele pe care le oferă media.

Întrebare: Pentru că ați menționat despre ceea ce se studiază în școli, știți că s-a propus studierea Holocaustului – e o lege 276, din 25 Noiembrie 2021, ca să se studieze Holocaustul în școli. Când am citit această știre m-am gândit atunci: nu ar fi potrivită o astfel de inițiativă dar pentru studierea victimelor comunismului?

Părintele Stareț Gavriil:

S-au publicat chiar și niște cărți. E o carte cu titlul Holocaustul Roșu (de Florin Mătrescu, sunt 2 volume si addenda și se găsesc la anticariate sau pe diferite anticariate online ). Ceea ce a făcut regimul comunist în această perioadă este ceva ce nu a cunoscut omenirea și România a făcut parte din acele țări care au fost sub stăpânirea acestui regim bolșevic și evident că este necesar și imperios și pentru noi, populația României, a românilor, să cunoaștem ce s-a întâmplat în această perioadă comunistă chiar sub această denumire  – Holocaustul Roșu. Așa cum este firesc și normal și pentru populația evreilor, să cunoască ce s-a întâmplat în această perioadă raportată la Holocaust, este firesc și normal și populația României să cunoască ce s-a întâmplat în această perioadă și evident ca inițiativă din punct de vedere politic să fie și o lege în acest sens, ar fi extraordinar de bună.

Întrebare: Care este echivalentul comunismului în ziua de azi? Pentru că a îmbrăcat o altă haină, dar mie cel puțin mi se pare mai periculoasă. De asemenea care este echivalentul torturilor de atunci, dar în ziua de azi? Torturi asupra sufletului mă refer.

Părintele Stareț Gavriil:

Societatea în general, de când ea s-a format pe acest pământ și care a fost condusă de om, întotdeauna această societate, de fiecare a dat rateuri. De fiecare dată a mers prost. De fiecare dată a venit cu niște idei care nu aveau nicio legătură cu rânduiala poruncilor Lui Dumnezeu atât în perioada vechi testamentară cât și în perioada Noului Testament. Practic Biserica Ortodoxă în parcursul acestor mii de ani a suferit foarte mult din cauza acestor instituții ale statului care de cele mai multe ori au sugrumat biserica considerând-o un dusman. Foarte interesant – biserica propăvăduiește o libertate interioară, o libertate a sufletului omului care să tindă spre Dumnezeu, spre Creator iar societatea prin instituțiile pe care le are, vrea o stăpânire a omului, foarte interesant, nu numai trupească prin faptul că îi oferă hrană, apă, adăpost pământ, ci mai nou avem inițiative de a stăpâni și sufletul. Ceea ce se întâmplă astăzi este foarte concludent, adică pe lângă faptul că într-adevăr sunt niște oportunități materiale foarte mari și am înțeles că au apărut de curând niște studii recente făcute de niște cercetători englezi, care au spus că ceea ce cunoaște acum omenirea prin dezvoltarea economică și materială, n-a cunoscut niciodată în istoria ei dar ceea ce resimte omenirea din punct de vedere spiritual acum, la fel nu a cunoscut niciodată ce se întâmplă astăzi. Deci practic avem o stare de decadență din punct de vezi spiritual enorm de mare. Cred că pe fondul acestei stări materiale foarte bune cum spun acești cercetători pe care omenirea o are în ziua de astăzi și pentru care din păcate este în stare să facă foarte multe compromisuri și asta nu este bine pentru că neglijăm sufletul. Omul nu poate să spună că este doar trup. Oricine ar fi, omul este și trup, dar mai ales și suflet. Și atunci trebuie să fim cu mare băgare de seamă că cel mai important lucru în viața noastră pământească este grija față de suflet. E adevărat că și trupului trebuie să dăm cele trebuincioase, dar dacă depășim niște limite ale firescului în ceea ce privește ca nevoi, pentru ceea ce înseamnă trupul, atunci riscăm să ne pierdem sufletul. Și practic, în comparație, instituția de astăzi cu instituția comunismului, nu știu dacă există vreo diferență. Părintele Arsene Boca spunea: “voi acum spuneți despre ei că-s răi, dar cei care vor veni după ei, vor fi mai răi”.

Și se vede, e ceva concret. Nu e nimic așa întâmplător, sau doar o impresie a unuia, care vezi Doamne, exagerează când vorbește despre acest prezent pe care îl trăim astăzi. Și vorbim de un Sfânt al Bisericii Ordoxe Române, e vorba de Sfântul Ardealului, care din păcate, încă nu poate să fie canonizat deși el este Sfânt și care a spus aceste lucruri cu foarte mulți ani înainte, adică, practic noi avem o certitudine concretă, că a fost descoperire dumnezeiască. Încă un aspect, așa zisa democrație, care este de fapt un haos – cred că nici în Babilon nu s-a întâmplat, în profunzimea lui, această ideologie politică practic caută distrugera omului, dar într-un mod mult mai profund și cu mult mai multe victime decât ceea ce s-a întâmplat în perioada comunistă.