Mulți care în libertate nu au văzut în legionari decât nişte aventurieri, îşi vor schimba părerea venind în contact cu trăitorii de la Aiud. Aşa s-a întâmplat cu Romulus Dianu, subdirector al ziarului Curentul, care a publicat articole pline de venin la adresa legionarilor. În mină la Baia Sprie va recunoaşte față de Nicolae Goga: ,,(…) să ştiţi că ideea greşită pe care am avut-o despre mişcarea din care faceți parte s-a schimbat radical în cugetul meu. Şi aceasta în urma întâlnirii la Aiud cu arestații din 1941, Gafencu, lanolide, Maxim şi tot grupul lor. Nu mi-am putut închipui că în neamul românesc pot exista valori de o asemenea înălțime morală”.
În rândul deținuților închişi la Aiud după 1941 erau diferite orientări privind înțelegerea legionarismului. Linia grupului bădiei Trifan, deşi treptat apreciată de cei mai mulți, a stârnit la început destule adversități. Nevoitorii aceştia îşi concentrau toată atenția asupra adâncirii spirituale şi a prefacerii sufleteşti, după învățătura Sfinților Părinți, latura duhovnicească fiind singura pe care puneau preț. Pentru aceasta vor fi socotiți trădători ai liniei legionare de către cei ce se situau pe o poziție combativă, afişând o mare intransigenţă şi demnitate. Atitudinea bătăioasă a acestora era sprijinită mai mult pe tăria morală şi forţele proprii decât pe harul lui Dumnezeu atras prin pocăință. Aceasta îi va face să se cheltuiască inutil, lăsându-se antrenați de provocările administrației închisorii, ajungând fie la căderi, fie la o schimbare de orientare.
În schimb, cei din jurul bădiei Trifan, urmând fără ostentație calea lor de adâncire duhovnicească, vor evita cu dreaptă măsură tot ce i-ar putea abate de la aceasta, îmbrăcând fermitatea mărturisirii în haina smereniei. ,,Trăsătura caracteristică a acestor trăitori era smerenia” – spune Virgil Maxim.
Sursa – Sfântul Închisorilor – Monahul Moise, pagina 50-52, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007
0 Comments